Fix acum 30 de ani, astăzi, pe data de17 noiembrie 1993 aveam să vad “cel mai tare” meci de fotbal din viața mea și habar nu aveam asta… Nu, nu este vorba despre superbul meci al Generației de Aur făcut în fața a 40 de mii de suflete pe Arms Park din Cardiff împotriva marilor Ian Rush, Ryan Giggs and co., într-o atmosferă terifiantă stil britanic al anilor 90 , meci în care băieții noștri aveau să ne aducă (fără să bănuim ce o sa se întâmple anul următor) cea mai mare bucurie din istoria fotbalului românesc și anume calificarea la turneul final world cup USA 1994 – turneu unde tricolorii au reusit să infesteze 23 de milioane de români și nu numai cu virusul numit FOTBAL. Nu. Stați să vedeți 🙂
Eram la Piatra, aveam aproape 14 ani și nu pierdeam niciun meci de fotbal fie că erau echipe românești sau bulgărești ( atât prindeam pe antena cu elemenți ), cumpărase tata cu ajutorul lui Ionel Cristea cunoscut de pietreni “Milionarul” un ” televizor color” japonez brandul Funai…cu telecomandă – o minune dumnezeiască și o mare bucurie pe sărăcia aia de început de anii ’90.
Eh, și cum mă uitam eu așa la meciul tricolorilor, meci foarte bun dar nu lipsit de noroc (nici nu puteam sa nu avem noroc …pe bancă era Anghel Iordănescu și cu siguranță a avut și icoanele la el lol) pentru că:
- Am deschis scorul prin Hagi, șut bun, cu pământul daaar..gol de portar.
- La 1-1 galezii au avut penalty..pe care l-a ratat Paul Bodin – din fericire pentru noi, pentru că la 2-1 pentru ei poate nu mai reușeam să revenim.
Anyway, fără să mai lungim povestea, meciul era de care pe care, daca galezii băteau, mergeau la mondial, însă pe final, Ilie Dumitrescu, unul dintre cei mai inteligenți fotbaliști români, scapă spre poartă unu la unu cu fundașul lui Sunderland, Andy Melville, îl trimite “după țigări” in stânga dintr-o fentă scurtă, împinge din cădere, in dreapta mingea către Raducioiu, iar “italianul ” face ce știe el mai bine, șut puternic, bagă gol și începe nebunia:
Sa revenim acum la celălalt meci, despre care vă spuneam la inceput… Pentru că va ziceam despre telecomanda “minune” mă obișnuisem a jongla între cele două canale ( români și bulgari) direct din fotoliu…și ce crezi, pe canalul 2 , “pe bulgari ” se juca Franța – Bulgaria. Habar nu aveam atunci, nu exista atâta informație ca astăzi, la un click distanță afli tot ce dorești daca știi unde și ce să cauți…Franța avea nevoie doar de egal să se califice… Echipa franceză avea niste fotbaliști imenși. Daca mă apuc acum sa -i enumăr, pentru cei care au trăit acele vremuri sau pentru cei care au cât de cât ceva de -a face cu fenomenul fotbal o sa vi se pară ireal…
Dar mai bine sa las o captură de pe un site de statistică:
Așadar…niște coloși într-ale fotbalului întâlneau niște “desculți” de undeva de la marginea Europei…PS: citesc acuma că Emil Kostadinov și Y. Penev nici nu trebuia să se fi aflat în Franța la momentul respectiv pentru că federația bulgară de fotbal uitase să aplice de viză de intrare, hahaha 🤣
Și mai citeam că înaintea meciului, un ziar de sport din Franța “Le Sport” titrase deja : CALIFICAȚI!
Așaaa, revenind…cum mă jucam eu cu telecomanda…pac …prind reluarea din spatele porții la golul lui Cantona…gata…zic, Franța începe recitalul ..și timpul trece …și tot mă mai uitam și colo și dincolo, și nimic… deodată, de nicăieri… corner înalt, cap puternic și zbang pe lângă vinclu stânga gol superb al lui Kostadinov, îl prind “live”. 1-1, dar Franța este tot “imperială”. În paranteză spus, astăzi vedem foarte multe goluri frumoase, mai ales că avem atâtea posibilități, orice meci din ligi inferioare- chiar, poate fi văzut “la televizor”, plin YouTube ul de așa ceva însă, va spun, un fotbalist care înscrie gol superb in meci decisiv, ăla e “meseriaș”. Ăla se poate numi fotbalist adevărat! Repriza a doua, Franța se mulțumea și cu egalul…mai erau câteva minute, viitor-mult-hulitul Ginola nu “ține” de o minge langa un corner…bulgarii din 2 atingeri prind culoar, pasă precisă la același Kostadinov, care, prinde un șut de geniu. Vinclu dreapta și Parisul se stinge. O dată la 1 milion de ani. Este golul care o trimite pe Bulgaria aproape cot la cot cu Romania până în semifinale World cup ’94.
Deși iubesc “generația de aur” ca orice român pasionat de fotbal, sunt de părere că echipa Bulgaria 1994 ne-a fost superioară. Nu are rost sa aduc argumente. Ar fi prea mult de scris…
Astăzi, bulgarii sunt pe ultimul loc în grupa lor, la meciul de alaltăieri contra Ungariei, suporterii s-au încăierat pe străzi, de ani de zile fotbalul lor se zbate cam in aceeași mocirlă in care ne zbatem și noi. Noi măcar mai avem (alaturi de aceleași icoane iordănesciene) doi ași în mânecă… Pe primul s-ar putea să-l tragem mâine!
Bibliografie:
https://amp.theguardian.com/football/blog/2012/feb/15/forgotten-story-17-november-1993
https://www.11v11.com/matches/france-v-bulgaria-17-november-1993-244734/
Piatra Teleorman 