La Mizinele

După cum bine știm din istoria oarecum recentă a comunei noastre, Piatra a avut la un moment dat vatra satului în locul numit “La Mizinele”. Eram la școala generală când dl. profesor de istorie Petre Sfetu ne-a relatat legenda locului fără să-i dau prea multă importanță la vremea aceea. Acum câțiva ani am re-citit undeva pe internet legenda, scrisă foarte frumos, din păcate am salvat doar textul, fără numele autorului căruia, dacă-l găsim as dori să-i acordăm toate creditele… așadar:

Legenda spune că, odinioară, acum patru sute și ceva de ani, trăia prin partea locului, un boier de treabă, îndrăgit de pietreni. Boierul avea trei fete. Tot pe atunci, turcii aveau obiceiul de a trece Dunărea, și, pătrunzând în pădurile noastre, atacau satele și conacele de pe aici, jefuind tot ce le sta în cale. Au atacat și conacul boierului nostru. Pe lângă bunurile furate, au răpit și pe fata cea mică a boierului, pe mezina, pe care intenționau să o vândă ca roabă. Drumul lor spre Dunare trecea pe lângă mlaștina care la vremea aceea nu avea nici un nume.
Între timp, boierul și țăranii, au alcătuit o ceată formata numai din flăcăi unul și unul, aleși pe sprânceană și fără frică, și au pornit pe urmele turcilor, pentru a recupera cele furate și a-i face să plătească. Înainte însă ca ceata de țărani să îi ajungă din urmă pe turci, mezina, care era ținută în brațe de un turc, pe calul sau, a sărit din brațele turcului și a fugit să se ascundă în mlaștină, pentru a scapa de urmăritori și de robie. Mlaștina era adâncă iar ea nu cunoștea locurile. Mlaștina a prins-o în ghearele sale și a tras-o la fund.
Au aparut si flăcăii noștri, i-au omorât pe turci, au recuperat prada dar nu găseau copila. Au gasit-o până la urma, moartă în smârcurile mlaștinii. A fost jele mare la curtea boierului și în întregul sătuc. De atunci, locul poartă numele Mizinele, în cinstea mezinei boierului, care a preferat să moară cu cinste în loc să cadă in robie…
Astăzi, în locul acela, mai există doar câteva pâlcuri de trestie, și cele trei pârâiașe. Oamenii s-au schimbat, locurile s-au schimbat, doar ele curg limpezi și liniștite prin negura vremurilor…”

foto: Cristian Stoica

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

5 Responses to La Mizinele

  1. Moraru says:

    Imi amintesc ce frumos era , la umbra plopilor era ciripit de păsărele, eram la grădiniță si ne duceau la Mizinele ‘ , eram copil dar imi amintesc perfect cum era si mlastinile pline cu trestie , lintita si papură , păcat ca toti primarii care au fost la conducere nu au ținut cont de Mizinele!

    Liked by 1 person

    • sg says:

      Și pe noi ne duceau educatoarele ( doamna Florența Popescu și doamna Marioara Avram) in “excursii in natură”. Doar că noi mergeam în Stejărei . Și acolo erau niște copaci și niște izvoare cu apa limpede care duceau în Călmățui. Era plin de vegetație iar acele dealuri mi se păreau atât de înalte.. parcă erau munți. Eram la grădinița nr. 1, cea de la moară…prin 1984-1985… Imediat după, acei copaci au dispărut…
      Într-adevăr, toți cei care au fost la conducerea satului au dat prea puțină importanță acestor locuri…

      Liked by 1 person

  2. Roderick says:

    Bună ziua, nu de multă vreme un amic mi-a semnalat acest interesant toponim. Fiind amator în ale lingvisticii, m-am gândit să îmi dau și eu cu părerea.

    În limba slovenă, mezina înseamnă mlaștină, sau poate un anume tip de mlaștină, formată de-a lungul unui râu, ca în textul ” ob reki se na dolgo raztezajo mezine” (www.termania.net). Originea îndepărtată a cuvântului este rădăcina proto-indo-europeană meiĝh- ”a urina”.

    Presupun că *mizină este un cuvânt local dispărut însemnând un anume fel de teren mlăștinos, probabil un împrumut dintr-un dialect slav (Bulgaria nu e departe). Sensul s-a pierdut, iar apoi toponimul a fost reinterpretat prin prisma lui ”mezină”(=fata cea mai mică), luând naștere și legenda care ar putea fi bazată și pe întâmplări reale.

    Liked by 2 people

    • sg says:

      Bună ziua și mulțumim pentru mesaj Foarte interesantă și bine detaliată această observație. Sunt mari șanse ca acesta sa fie adevăratul sens al denumirii locului. Acum sute de ani aceste locuri erau locuite/tranzitate de fel și fel de oameni originari de pe alte ținuturi…cuvintele și expresiile se împrumutau și se impamanteneau cu ușurință…este clara influența slavă din zona de sud a țării

      Liked by 2 people

    • filipadi says:

      Am gasit si o denumire de loc din Ukraina cu nume apropiat:
      https://en.wikipedia.org/wiki/Mezine
      Totusi, slavii de sud si bulgarii au diferente notabile in vocabular fata de slavii din est.

      Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s