AS: voi incepe să scriu despre chestii care consider că merită să fie menționate indiferent că au sau nu legătură cu comuna Piatra, așa cum am considerat la momentul în care am dezvoltat acest website. Da. Piatra din Teleorman ar trebui aibă întâietate aici, și nu voi înceta să fac asta atâta timp cât avem ce să scriem despre comuna noastră, până atunci voi împărtăși cu voi mici bucurii care merită să rămână în istorie:

astazi avem o piesă originală englezească de pe vremea când “englejii” construiau cum trebuie:

Săptămâna trecută am pus mâna pe o mică bucățică de istorie.

Un amic mi-a achiziționat dintr-un târg de vechituri din nordul Londrei o menghină veche de ~70 de ani.

Duminica trecută mă pomenesc cu un mesaj dis de dimineață:

Bun zic… Nu mă așteptam să se întâmple așa de repede, deoarece cu două zile înainte vorbiserăm despre lucruri de calitate care nu prea se mai fac astăzi, lumea este invadată de chinezării ieftine, și că ce aveam odinioară nu prea mai găsim astăzi și că, cu puțin noroc pe la carboot sales ( târg de vechituri) mai și șanse să găsești ceva calitativ.

În fine, Intru in posesia piesei de muzeu și încep să o studiez:

Cu ajutorul inteligenței artificiale bineînțeles, căci azi e mai eficient așa, dacă știm cum să o folosim, nu? AI -ul incepe sa mă lămurească:

Unde a fost construită menghina?

No. 2

Menghina de banc Record No. 2 este o unealtă mecanică de fixare de epocă, prevăzută cu fălci late de 3½ inci, fabricată în Sheffield, Anglia, de către The Record Tools Factory.
Menghinele Record au fost produse de C. & J. Hampton Ltd. / The Record Tool Factory (din anii 1900) în Sheffield; producția a început în jurul anului 1909 și a continuat până la încetarea fabricației în Marea Britanie în anul 2000, moment în care marca a fost preluată de Irwin Tools.

Modelul No. 2: Clasificată drept o menghină de banc mai mică, destinată inginerilor sau mecanicilor și având o lățime tipică a fălcilor de 3½ inci, menghina No. 2 era construită din fontă cenușie robustă, concepută pentru a rezista în condiții solicitante de atelier.

Unde și în ce perioadă ar fi fost construită?

Menghina a fost fabricată la uzina Record Works de pe Ouse Road, în cartierul Attercliffe din Sheffield, Anglia.


La sfârșitul anilor '40 și în anii '50 – perioada exactă în care a fost turnată menghina din imagini– producătorul își desfășura activitatea sub numele său consacrat, C. & J. Hampton Ltd.
(denumire provenită de la frații fondatori, Charles și Joseph Hampton).
Perioada postbelică: Amplasamentul de pe Ouse Road a reprezentat nucleul producției grele de turnătorie a companiei Record în epoca sa de aur. La mijlocul anilor '50, fabrica funcționa la capacitate maximă pentru a satisface cererea globală uriașă de unelte britanice din oțel, apărută după Al Doilea Război Mondial.

Mutarea la Parkway: Compania Record

a depășit în cele din urmă capacitatea fabricii de pe Ouse Road și și-a mutat toate operațiunile la Parkway Works din Sheffield – o locație mai mare și extrem de renumită – în anul 1963.
Deoarece menghina din imagini prezintă mânerul bombat și decalcomania (autocolantul) de tip „waterslide” din perioada 1949–1955, aceasta a părăsit turnătoria din Attercliffe cu mult înainte de mutarea din 1963, fiind astfel un produs autentic al centrului industrial istoric din Sheffield.
Pe baza caracteristicilor vizuale distincte ale menghinei dumneavoastră, aceasta a fost fabricată între anul 1949 și jumătatea anilor '50.

Detaliile specifice de design vizibile în fotografii ajută la restrângerea intervalului exact de fabricație:

Caracteristici cheie pentru datarea menghinei dumneavoastră:

Logo în relief încadrat într-o bordură (după 1949): Înainte de 1949, compania Record turna literele direct pe un fundal plat sau adâncit. Menghina dumneavoastră prezintă inscripția „RECORD” în relief pronunțat, încadrată într-un chenar dreptunghiular turnat – un detaliu introdus chiar la sfârșitul anilor '40.
Capete de mâner bombate (înainte de anii '60): Manivela (mânerul) are capete distincte, sferice, în formă de bulb. Compania Record a renunțat la acestea în favoarea mânerelor cu capete plate spre sfârșitul anilor '50 și în anii '60, pentru a reduce costurile de producție.

Autocolantul „Important” privind întreținerea: Autocolantul circular galben (de tip decalcomanie) aplicat pe culisor, cu inscripția „IMPORTANT: KEEP SCREW AND COLLAR WELL OILED” (IMPORTANT: PĂSTRAȚI ȘURUBUL ȘI GULERUL BINE LUBRIFIATE), este extrem de caracteristic pentru uneltele de atelier din perioada cuprinsă între sfârșitul anilor '40 și anii '50, înainte ca etichetele din hârtie sau autocolantele să fie modificate (schimbându-li-se fontul și poziționarea).

Menghina ta este un exemplu superb de inginerie britanică de la mijlocul secolului trecut, provenind din perioada de vârf a producției din Sheffield!

Cât a costat la momentul respectiv?

La începutul anilor '50, o menghină de lăcătușărie „Record No. 2” nouă-nouță costa aproximativ 1 liră, 15 șilingi și 6 pence (sumă notată ca 35/6 în sistemul monetar britanic de dinaintea trecerii la sistemul zecimal).

Pentru a înțelege ce însemna acest lucru pentru un cumpărător din acea perioadă, este util să privim contextul economic al Marii Britanii din anii '50:
 În 1952, salariul săptămânal mediu al unui meseriaș calificat sau al unui muncitor din fabrică în Marea Britanie era de aproximativ 7-8 lire sterline. O cheltuială de circa 1,75 lire însemna că menghina reprezenta o investiție serioasă, costând cam 20% - 25% din venitul săptămânal net al unui muncitor.

Puterea de cumpărare: 
Pentru context, în acea epocă, o halbă de bere costa aproximativ 1 șiling (1s), iar o pâine costa în jur de 6 pence (6d). Achiziționarea acestei menghine echivala cu cumpărarea a circa 35 de halbe de bere sau 70 de pâini!

Ajustat în funcție de inflație: Raportat la puterea de cumpărare actuală, acel preț inițial echivalează astăzi cu o sumă cuprinsă între 60 și 70 de lire sterline.

Construită să dureze secole

Deoarece oțelul brut și turnarea de precizie erau extrem de costisitoare în raport cu salariile de atunci, uneltele nu erau concepute pentru a fi de unică folosință. Compania C. & J. Hampton a utilizat fontă cenușie de calitate superioară (cu granulație fină) și șuruburi din oțel de înaltă rezistență, tocmai pentru că se așteptau ca un atelier să cumpere menghina o singură dată și să o transmită mai departe, din generație în generație.

Faptul că menghina ta funcționează impecabil și își păstrează componentele originale demonstrează că prețul ridicat plătit pentru ea în urmă cu peste 70 de ani a fost o investiție fantastică!

intr-adevar, această sculă este ceva ce a trecut testul timpului, sper ca pozele să susțină cât de cât aceste afirmații, o voi curăța conform indicațiilor specialiștilor fără chimicale pentru a nu deteriora vopseaua și etichetele originale, voi încerca să o mențin așa cum se cuvine, din respect pentru cei care au construit o așa bijuterie!

Am uitat să zic: m-a întrebat AI-ul: ce vrei sa faci cu ea? Să o re-vopsesti? I-am zis că nu, că asta e toată șmecheria, să o păstrezi originală:

Păstrarea  în starea actuală este o alegere excelentă. Vopseaua albastră originală (cunoscută sub numele de „Record Blue”) s-a conservat remarcabil de bine, iar păstrarea acelui abțibild vechi de 70 de ani îi conferă o valoare istorică imensă, care nu mai poate fi recuperată odată ce este îndepărtată.

Deoarece unealta este în stare mecanică bună, o poți curăța și proteja cu ușurință, fără a-i șterge istoria.

Pași recomandați pentru conservare

Curățare fără substanțe chimice: Folosește o perie din plastic cu peri tari (cum ar fi o periuță de dinți veche) și un degresant blând sau apă cu săpun pentru a îndepărta rumegușul și unsoarea acumulate. Evită periile de sârmă sau solvenții agresivi (precum acetona sau decapanții de vopsea), deoarece acestea vor dizolva imediat abțibildul galben și vor distruge vopseaua originală.

Am la Piatra și o menghină românească veche făcută pe timpul comuniștilor. Am sa o studiez și pe aceea când ajung la Piatra, să vedem unde era făcută? Cugir, Râșnov ISR, sau Satu Mare. Țin minte când o cumpărase tata pe la sfârșitul anilor 80 că era vopsită în gri deschis și că după câteva folosiri fălcile nu mai călcau drept:( se strâmbase cea mobilă și într-o parte era un spațiu de 1-2 mm

va urma…