Apariţia socialismului la Piatra

Bazele socialismului în context național


Ideile socialiste au pătruns în Principatele Române prin intermediul tinerilor care își făceau studiile în străinătate, transferul de idei făcîndu-se mai ales pe filiera franceză, datorită predilecției pentru cultura franceză. Mai ales după revoluția de la 1848, ideile socialiste au fost propagate prin intermediul presei muncitorești și socialiste, reprezentate de Telegraful român (1865), Analele tipografice (1869), Uvrierul și Lucrătorul român (1872). În jurul acestor publicații s-au format cercuri socialiste, în cadrul cărora s-au afirmat personalități ca Titus Dunca, Zamfir Arbore, frații Ioan și Gheorghe Nădejde.Un aflux important l-a avut venirea în țară a unui grup de emigranți ruși și basarabeni, cunoscuți sub numele de narodnici, prigoniți de autoritățile țariste, între care se remarcau Constantin Dobrogeanu-Gherea, Nicolae Zubcu-Codreanu și dr. N. Russel.Ei au adus o infuzie nouă de idei socialiste de tip anarhist, dominante în Rusia, dar și de tip german, prin intermediul mai multor reviste, între care s-a remarcat Contemporanul (1881). În paginile acestuia au publicat articole socialiști de marcă – Vasile Conta, Dobrogeanu-Gherea, Vasile G. Morțun, Theodor Sperantia, Sofia Nădejde, Anton Bacalbașa, Constantin Mille, Vasile Lates, etc.Ei au dat o orientare modernă mișcării socialiste românești, prin sprijinirea implicării în lupta politică legală. Această orientare s-a concretizat prin apariția, în 1886, a studiului lui Gherea “Ce vor socialiștii români?”

La 31 martie 1893 a fost fondat Partidul Social – Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR). Din conducere făceau parte Ioan Nădejde, Vasile G. Morțun, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Ion C. Frimu, Mihail Gheorghiu-Bujor, Cristian Racovski, Dimitrie Marinescu, Gheorghe Cristescu și Ilie Moscovici. Programul adoptat, inspirat din scrierile lui Gherea și de programul de la Erfurt al social-democraților germani, definea rolul PSDMR ca reprezentant al proletariatului român. Principalele direcții de acțiune ale partidului erau instituirea votului universal, adoptarea unei legislații a muncii și reforma radicală a sistemului agrar în favoarea țărănimii, organizarea învățământului gratuit obligatoriu, garantarea dreptului la întrunire, instituirea impozitului progresiv pe venit, descentralizarea și autonomia comunală.Partidul a adoptat o poziție moderată, în sensul acceptării cadrului constituțional existent, sub influența tripletei aflată la conducerea efectivă: Gherea – Nădejde – Mortun.

Apariţia socialismului la Piatra

     Dintre cele 101 de cluburi socialiste-ţărăneşti înfiinţate în 1898 în Teleorman, unul a fost înfiinţat şi la Piatra cu ajutorul revoluţionarului Gheorghe Marinescu din Zimnicea şi al lui Ion Lungu din Suhaia.Revista de Istorie nr 2/1975 sub semnătura lui Gh. Matei și Damaschin Mihai publică, pe scurt, istoria clubului de la Piatra.

Clubul a fost înființat la 9/21 august 1898 cu concursul lui Gh. Marinescu din Zimnicea și Ion Lungu din Suhaia. Chiar de la înființare se înscriu în club 270 de săteni apoi, la 13/25 septembrie se mai înscriu 54 membri noi ajungându-se la 324 de membri adică peste 39% din totalul capilor de familii din Piatra, comuna având 829 de familii în 1899 .Comitetul executiv al clubului se compunea din Ion Georgescu Stoașe, care ulterior devine președinte, Ion C. Batalu casier, Dobrescu Ilie secretar, Gh. Ionescu, Gr. I. Mardale, Florea D. Liseanu, D. Neagu, M. Gănescu – membri.

Clubul din Piatra a fost foarte bine organizat. A ţinut regulat ședințe, în care s-au dezbătut atât probleme locale cât și de interes general “al întregii țărănimi”. La 16/28 august 1898, ședința este prezidată de Gh. D. Jianu, care, în deschidere, îndeamnă pe locuitori la unire. Vorbește apoi Vasiliu, delegatul Consiliului General al Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din Romania, despre rostul partidului, despre lupta lui pentru interesele țărănimii, despre nevoile ţăranilor și mijloacele de dezrobire a lor, despre votul obștesc. În încheiere, îndeamnă pe ţărani la unire şi la luptă. La 23 august/4 septembrie vorbește C. I. Batalu despre votul universal și despre Consiliul Comunal care se poartă neomenește cu sătenii. Georgescu Stoașe vorbește împotriva celor două partide liberal și conservator “unite în a-l silnici pe țăran. Arendaş sau proprietar, liberal sau conservator, ia zece piei după român, lăsându-l să moară de foame. De frica legilor, ei nu știu”.Amintește de purtarea barbară a primarului din Bogdana cu țăranii, la Schela, Flamânda și despre ofițerii care le schingiuiesc frații şi fiii în armată.În ședința din 30 august/11 septembrie vorbesc I.T. Banghereanu, membru în consiliul general al partidului, T.V. Fieșinescu redactor la Lumea Nouă, Georgescu Stoașe preşedintele clubului. Toți vorbesc despre foloasele unirii ţăranilor în cluburi și dau sfaturi cum să procedeze pentru a-și alege oamenii lor în Consiliul Comunal.La 13/25 septembrie, Georgescu Stoașe, în cuvantarea sa, arată că scăparea celor ce muncesc nu vine decât de la ei înșiși, dacă se vor uni și lupta, se va ajunge la schimbarea legilor, în altele mai bune pentru sărăcime. M. Gănescu vorbește despre scopurile socialimului, dând pilde din alte țări.Membrii clubului din Piatra se plâng revistei Lumea Nouă că în noaptea 10/11 – 22/23 octombrie, casa locuitorului Gh. Vișan, în care se întrunea clubul, a fost devastată de catre indivizi puși la cale de administrația comunală, că perceptorul l-a amenințat pe Vișan că-i pune casa la noi impozite de 160 de lei dacă se mai întruneşte clubul la el, că sunt împiedicați sa ia copii după listele electorale ale comunei.La alegerile comunale, iese învingătoare lista socială, obținând cu 23 de voturi mai mult decât listele conservatoare și liberale. Se dă o mare serbare după alegeri, socialiştii se îndreaptă către club unde se ascultă cuvântările lui Stoașe şi Gănescu. De la club, cu lumânări în mână ca la Înviere, se merge noaptea pe la casele fiecărui consilier ales, pe la colțuri de drum se încing hore. Sunt îndrumați de Stoașe ca și la alegerile generale să fie la fel de uniți. Toată petrecerea s-a terminat a doua zi dimineaţă la ora 7.La 15/27 noiembrie se ține o nouă ședință a clubului, la care iau parte şi țăranii din satele vecine. M. Gănescu mulțumește locuitorilor din Piatra pentru chipul vitejesc cum s-au purtat la alegeri și-i îndeamnă să lupte cu același curaj la viitoarele alegeri generale, pentru reușita candidaților muncitorilor plugari din Teleorman. Se dau apoi sfaturi delegaților din comunele vecine de felul cum trebuie să procedeze pentru a întemeia cluburi și la ei.În ședința din 20 decembrie 1898/1 ianuarie 1899, Georgescu Stoașe vorbește despre cum sunt înșelați ţăranii de către arendaşul Dumitrescu (Japonu) din Piatra şi de către G. Cernat din Lisa. Aceştia nu au vrut să facă învoieli pâna la căderea zăpezii, abia după ce s-au făcut semnăturile, ei au impus învoială așa cum au vrut. Ei, ţăranii, nu mai vor ca arendaşii și proprietarii sa le ia dijmă nouă din zece „cum ne iau”. Învoielile să se facă dupa lege iar ciocoii să se poarte omenește.

În 1899 PSDMR s-a destrămat, iar cluburile muncitorești au fost desființate cu excepția clubului de la București. În Piatra au fost arestați Popescu și I. Georgescu Stoașe cel care avea sa fie declarat ca fiind unul dintre cei mai periculoși agitator, iar după o prevenție de opt luni este condamnat la trei luni de închisoare. La 12/24 decembrie 1899 a fost eliberat. Cum scapă de la Văcăreşti, se duce direct la București, la clubul muncitorilor, unde, “în aplauzele tuturor” ține o înfocată cuvântare în care își exprimă convingerea că mișcarea începută nu va muri. Între 1909-1911 scoate la Roşiorii de Vede ziarul “Dreptatea – organ independent”. În paginile acestuia, ca redactor principal, desfășoară o viguroasă campanie protestatară la adresa racilelor și viciilor societăţii timpului. Drept urmare a acţiunilor amintite, i se intentează două procese dar este achitat. Dupa 37 de ani, în 1936 Georgescu Stoașe publică în Revista Spiritul Vremii unele amintiri din anii 1898-1899, ținând nemijlocit istoria cluburilor socialiste sătești.La 12 februarie 1899, prefectul de Teleorman , Bîldiceanu nu menționează clubul din Piatra ca desființat. Clubul ţăranilor din Piatra este menţinut în amintirea locuitorilor printr-o placă comemorativă care se găsește instalată la locuinţa lui Ravașilă Gheorghe, locul unde se găsea clubul la înființarea sa.

Spiritul revoluționar, trăsătură permanentă a pietrenilor, se dezvoltă continuu, dar mai ales după înființarea clubului țărănesc, aducând pe săteni mereu în situația de a lua atitudine împotriva nedreptăților sociale. Lipsa de pământ, asprimea legilor de învoieli agricole, abuzurile proprietarilor și arendaşilor la care se adaugă și calamitățile naturale (seceta) scot din nou pe pietreni pe arena luptelor dintre exploatați şi exploatatori.

Gallery | This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s