Avem plăcerea să publicăm prima parte (din patru) a interviului acordat de omul care, prin  muncă și seriozitate, a reușit să contribuie enorm la dezvoltarea comunei Piatra timp de 8 ani cât a fost un “pietrean prin adopție”- Gheorghe Predilă.

În perioada 1968-1976 cât am stat acolo,  s-au făcut investiții de 9 milioane $  în PIATRA

• 

Cum ați ajuns la PIATRA?

Eram la CAP Steagul Roșu din Viișoara, într-o zi de joi, 29 Februarie 1968, în plenul Adunării, a intrat un director de la Direcția Agricolă Alexandria, a informat prezidiul de ce a venit el acolo, a cerut să fiu învoit să plec din Adunarea Generală și să merg cu el la Piatra. Am plecat împreună la Piatra, eu neștiind de ce mă duc, și, luîndu-mi mapa cu mine am luat și ordinea de zi de la adunarea generală de la Viișoara. Cu acel director mai era și tov. inginer Cioc, pe care eu nu îl cunoșteam, ei lucraseră împreună la raionul Alexandria…

-Cărui motiv datorez plăcerea de a fi împeună cu dvs?

-Mâine vine ministrul Agriculturii, academicianul Nicolae Giosan la Piatra.

-Păi și ce legătură am eu cu asta?

-Păi, participă la Adunarea Generală care s-a convocat ieri, la CAP Scânteia Piatra.

-Bun, și eu… care e misiunea mea?

-Nu are cine să facă Adunarea Generală și Darea de Seamă a Adunării Generale și Programul de Măsuri.

-Bine, dar eu nu știu nimic despre … cum să scriu eu despre treaba asta?

-Păi trebuie să scrieți, va documentați și scrieți!

            Am ajuns acolo…era un technician – nea Călin, un contabil șef cu care nu aveai ce să discuți cu el, pentru că era pus acolo că să fie manevrat, să facă ce vor ei cu el și mai era o fată – Amelia, care era de toate și secretara, știa de toate, și  dactilografă, și omul de legătură…

-Tovarășul Călin, matale ai ceva bre, ai scris ceva despre Adunarea Generală?

-Tovarășul inginer, am și eu o ciornă, e bătută la mășină, dar,  nu am pretenția că poți s-o prezinți în față la Adunarea Generală.

-Bine, dar măcar să găsim în ea date și fenomenele…să vedem cum facem.

Mi-au dat o cafea, ne-am apucat să selectăm alea, ne-am așezat la masă, și îmi spune inginerul Cioc, că, pe seară o să vină și profesorul Alexandru Mardale care era redactorul șef al Ziarului Teleormanul, și el din Piatra, să lucrăm împreună la darea de seama…

Alexandru Mardale (28.10.1930 – 25.7.1991) Licențiat în Filologie -Universitatea din București, între 1972-1989 redactor la ziarul Teleormanul, între 1977-1989 fiind secretar general de redacție. Colaborează cu articole, reportaje și note de lectură la: Teleormanul, Tribună Teleormanului, Pagini Teleormănene, Flacăra.

Și, vine profesorul, și, pe la 20.30, Mardale zice: Haideți să ne apucăm de treabă , asta după ce mai trăsese de timp vreo oră cu whiskey, cu.… că nu-i ajungea ce băuse. Adevărul e că avea o putere de a se concentra formidabilă omul! Eu, acum, nu aveam încredere că el o să termine treaba, nu i-am zis ce am făcut, că eu m-am orientat după darea mea de seamă, am mai potrivit-o așa, și să am una de rezervă, pentru că dacă nu termină profesorul, ce citim mâine în Adunarea Generală? Am bătut-o la mașină, lucram la Programul de Măsuri…pînă s-a apucat Mardale, eu am terminat și Programul de Măsuri, l-am bătut la mașină. Ultimele patru pagini le-am primit la microfon a două zi că Mardale n-o terminase, iar eu plecasem! A trebuit să-mi aduc hainele, noaptea, de la Viișoara, pentru că nu m-am mai dus acasă să mă schimb, m-am dus printre primii acolo, la Căminul Cultural din Piatra,pentru că nu știam ce e… când a venit academicianul Giosan și m-a văzut…el era Ministrul Agriculturii, de fapt în perioada aceea se numea, Președintele Consiliului Superior al Agriculturii. Și, când mă vede:

–Tu ce cauți aici?

Mă știa, pentru că îi fusesem student cu doi ani în urmă…I-am explicat situația, am intrat în biroul directorului la Casa de Cultură Piatra, am băut o cafea și apoi am urcat în prezidiu. Erau așa:

Primul Secretar – Cornel Onescu, Ministrul Agriculturii-Nicolae Giosan ,eu, iar  în partea cealaltă Primul Vice-președinte  al Primului Secretar, Eu stateam lângă ministru, pentru că trebuia să îmi pună întrebări, să dialogăm. S-a sfătuit cu primul secretar și a spus:

–Propun Adunării Generale ca, tot tovarășul inginer Predilă să citească și Darea de seamă și Programul de Măsuri! Pentru că dacă îl puneau pe Ilie Mihai, președintele CAP Scânteia de atunci, să citească, ne prindea seara pînă termina de citit… S-a prins Ministrul… a venit un tip , s-a făcut că îmi reglează microfonul și mi-a mai adus și ultimele patru pagini… Când s-a terminat totul, am respirat adânc, îmi era rușine să nu mă fac de râs. Apoi m-am așezat lângă dânsul și mi-a zis:

-Te-ai descurcat, te-a salvat ăla!

-Ne-am salvat toți, îi răspund,  sunt și eu nou ca și dumneavoastră aici…

Am mai schimbat câteva vorbe, am mai discutat, s-a terminat repede, a înțeles lumea că era, de fapt, o întâlnire electorală, că o să facem o analiză serioasă într-o altă adunare, și așa mai departe. Cei de la CAP Scânteia erau foarte civilizați și foarte de treabă, cei mai gospodari oameni din sat, s-au înscris ultimii în colectiv. Ne-am dus în biroul directorului, căci de acolo trebuia să mergem să mâncăm, nu știam eu că, de protocolul lor se ocupase primul secretar, la care primul secretar zice:

-Îl luăm și pe mânzul asta cu noi?

–Păi cum să nu îl luăm , el a muncit și acum îl abandonăm? Mergi cu noi la masă la Zimnicea! a replicat ministrul! Am mâncat pe o șalupă, undeva pe Dunăre, protocol frumos, și acolo mă întreabă:

-Păi, ce e cu tine aici?

–Păi, m-au adus că nu avea cine să facă Darea de Seamă și Programul de Măsuri…

-Deci, tu nu ești la Piatră?

-Nu, sunt în satul vecin, la CAP Steagul Roșu Viișoara

–Dar ce te leagă de Piatra, de te-au adus ăștia aici?

-Păi, m-au adus să fac materialele să le prezint la Adunarea Generală, pentru că nu are cine, căci inginerul de aici s-a pensionat și a plecat.

–Dar, te leagă ceva de satul ăsta?

-Păi, mă leagă, că soția mea e de aici, e profesoară de matematică și e cu mine la Viișoara.

-Și, nu ai vrea să vii la Piatra?

-Păi, eu aș vrea, dar, e după mine?!

-Păi, dacă vrei, spune-mi, că eu rezolv, mâine te aduc!

Și l-a chemat pe directorul Direcției Agricole Teleorman, Olaru, că l-au luat și pe el pe șalupă, și-i spune:

-Auzi mă, uite, băiatul ăsta vrea la Piatra, că are soția din Piatra, îl leagă de satul ăla, ia să-i dai decizie de transfer! Mâine dimineață, pe la 10, să o aduci tu, și după aceea tu îl prezinți acolo, la CAP și el rămâne acolo, și apoi tov. Cornel Onescu ( primul secretar,  fost ministru de interne ) are timp să îl prezinte într-o altă adunare generală .

Și, în felul ăsta m-am mutat de la Viișoara la Piatra, apoi îi spun ministrului:

-Tov. Ministru, acuma, eu ce o să fac, naveta de la Viișoara? Ajutați-mă să vină și soția la Liceu la Piatra!

-Păi ce, asta e o problemă? O rezolvăm în câteva zile!

Apoi m-au chemat cei de la liceu, era inspectorul Chirea – fost director la Liceul Piatra, înaintea lui Iulică Mardale, avea funcția de Inspector General al Inspectoratului școlar Teleorman, Iulică Mardale, secretari de partid etc, mi-au spus că or să facă numărul de ore și pentru soție… Nu prea le-a convenit, pentru că, ea, de fapt, le lua lor din ore, dar asta a fost!

 Și, uite așa “ne-am făcut”de Piatra!

În August 1968 sunt numit președinte CAP Scânteia (nici nu m-au întrebat, eu eram pe câmp și ei m-au ales președinte, nici nu m-au întrebat dacă îmi place sau nu îmi place) pînă în Decembrie 1969 când devin inginer șef de Consiliu Intercooperatist la Piatra, primul pe țară cu această funcție. La 1 martie 1976 ajung vicepreședinte UJCAP iar mai apoi președintele UJCAP.

Partea II Partea III Partea IV