PIATRA-TELEORMAN în “Epoca de Aur” II

În urma plenarei C.C. al P.C.R. din 3-5 martie 1949 s-a trecut la colectivizarea agriculturii, după modelul sovietic. Atunci a început urgia pentru toți țăranii. Au urmat ani de lupte, nedreptăți și abuzuri ale autorităților împotriva cetățenilor. În 1949, și în Piatra, după aplicarea Decretului 83/1949 au fost expropriați proprietarii care dețineau mai mult de 50 ha de pământ arabil. Aceste terenuri au intrat în exploatarea nou-înființatei GAS Piatra (Gospodăria Agricolă de Stat) care mai târziu s-a numit IAS Piatra (Întreprinderea Agricolă de Stat)

Gh. Predilă: În 1952 se înființează CAP Octombrie Roșu – în Piatra Teleorman, în partea de nord-vest a comunei pe terenurile viitoarei ferme AEI. Aveau aprox. 4000 ha în exploatare, la început se construiesc 6 grajduri,  se creșteau vaci și oi. Președinte de CAP era Inginerul Alexandru Cazanaru. Se spune că, fiind înființat primul în Piatra, la Octombrie Roșu au ajuns să se înscrie forțat oamenii mai puțin muncitori, țăranii foarte săraci, lăutari, etc. Reputația ceapeului era una dintre cele mai slabe.

În Aprilie 1962 ia ființă CAP Nicolae Bălcescu, amplasat la ieșirea din Piatra spre Lisa, pe partea dreapta. Aveau în expoatare 3000 ha teren, se creșteau vaci, oi și găini ouătoare… La Nicolae Bălcescu era președinte Petrică Burtan, dar a avut ghinionul că era un inginer șef, Găman, un om foarte dificil cu care nu prea puteai să colaborezi…

În Septembrie 1962 ia ființă  CAP Scânteia cu 3000 ha de pământ arabil, aveau 5 grajduri, se creșteau vaci și oi. Președinte de CAP a fost Ilie Mihai din Piatra   (alde Pizdică) pînă în 1968 când este numit președinte la CAP Scânteia Ing. Gheorghe Predila.

CAP Piatra ia ființă în 1970 după unificarea celor trei CAP-uri. Primul președinte este numit Alexandru Cazanaru apoi s-au succesat la conducere Militaru, Predila etc

Toate cele trei CAP-uri din Piatra aveau în total 10300 ha  dar 300 ha erau islaz dat în folosință la CAP.CAP Piatra, după unificare, în 1970, avea 3500 țărani pe câmp zilnic, 1800 pensionari CAP, 60 bătrâni în grijă CAP- ului. 64 grajduri și saivane .CAP-ul avea tractoare de transport, nu aveau de brazdă, cele de brazdă erau ale SMA-ului, ale statului, păi statul ne-a jupuit de nu am mai văzut ce să mai…. Statul nu mai încasa nimic depe muncă pămîntului dacă CAP-urile aveau tractoare de brazdă…La Octombrie Roșu am făcut 7 grajduri noi, iar pe cele vechi, de jos, dinspre Călmățui, am amenajat un Complex cu 30000 capete de porci, apoi am făcut crescătoria de curcani de Canada, 15000 de capete pe serie, 680 de vaci olandeze…

Când eram președinte la CAP Piatra, am avut 46 de camioane, dintre care, 20 – d-alea cu trei punți- le-am luat de la Armată,  printr-un coleg al meu, Chiru,care era șeful parcului auto la Ministerul Forțelor Armate. Mai aveam 18 tractoare cu 36 de remorci. Asta era cât o coloana ITA (Întreprinderea de Transport Auto) . Nu aveam noi treabă că nu avem cu ce să cărăm produsele… Și, cu toate astea, în 1970, când m-au pus din nou președinte la CAP, m-au adus din spital, ăia au rămas cu 4000 de tone de porumb în câmp și cu 2500 de tone de sfeclă, de am înnebunit, eu, cu gaură în stomac, luam elicopterele alea cu care dădeam cu desicant la soia și la ricin, am cerut aprobare la Adunarea Generală la instalare, că să nu zică aia,  păi, ce domne, tu te plimbi cu elicopterul…, dar eu le-am zis :Pînă nu mă urc deasupra să văd ce e jos n-am ce să spun! Nu știu ce să fac! Și au fost de accord, în fiecare zi , două ore pe zi sau cât e nevoie, să folosesc elicopterul. Nu am mai adus în sat nimic, le-am dus pe lucerniera aia, pe pajiștea de la Gaurici. Pentru că ei ce au făcut? Au recoltat tarlalele de lângă sat, le-au adus, și le-au lăsat pe cele de la margine, de la Gaurici. A plouat,  s-au stricat drumurile și nu s-a mai putut merge… M-am dus, am tăiat coceni, stuf din lacuri am pus pe jos, am făcut paturi, și le-am adus acolo, și sfecla și porumbul. Le-am acoperit cu stuf, cu frunze,  norocul a fost că nu a mai plouat, au început să vină gerurile, le-a uscat, le-a curățat, pe ăla de acolo, porumbul din câmp, 2000 de tone l-am dus direct la export!

Ca o recompensa pentru rezultatele foarte bune obtinute de CAP Piatra, prin decretul nr. 506/1972 privind conferirea unor ordine și medalii ale Republicii Socialiste România
în vigoare de la 31.12.1972, se conferă medalia Tudor Vladimirescu clasa I tovarășilor:
-Eugeniu Gh. Andrei, șef de serviciu la Consiliul popular al județului Teleorman.
-Dobre T. Grigore, mecanic agricol la C.A.P. Botoroaga, județul Teleorman.
-Florea S. Ivanica, instructor la Comitetul județean Teleorman al P.C.R.
Gheorghe D. Predila, inginer la C.A.P. Piatra, județul Teleorman.
-Ion I. Vasiu, instructor la Comitetul județean Teleorman al P.C.R.

La unificarea CAP-urilor erau 60 Ha de vită-de-vie, după unificare s-a mărit suprafață la 150Ha în 3 ani. Pe Călmățui, erau motoare termice cu pompe de apă care alimentau grădinile de zarzavaturi, nu se putea construi o statie pentru că nu era un debit mare și constant de apă. După ce s-a pornit sistemul de irigații, grădina a fost mutată sus pe  terase, pe dealurile Geroasei…iar pe locul fostei grădini era în plan să se facă lucerniera, vacile erau scoase pe pajiște la pășunat.

Curtea AEI Piatra Teleorman in 1990 , foto: Sandu Barbalata

În 1983 se înființează Asociația Economică Intercooperatistă (AEI) Piatra Teleorman.  Se construiesc grajduri noi, ultima tehnologie, la AEI se făcea evacuarea dejecțiilor pe pînză de apă, nu mirosea! Se creșteau vaci de lapte, cai… Președinte la AEI Piatra a fost Doctorul Mandreanu.

Vis-a-vis de Dispensarul uman era sediul Sistemului de Irigații. De acolo se coordona activitatea unui plot de irigații cu terenurile emergente. Știau în permanent ce se mișcă în sitemul acela de irigații. Se urmarea și se intervenea în Sistemul de Irigații. Se extinsese sistemul de irigat și pe terenurile AEI , pînă jos spre Călmățui , unde exista o suprafață de 50ha cultivata cu căpșuni, o lucerniera, pășuni pentru animale…Pășuni cultivate la valea Izvoarelor (Gauriciu) 500ha, unde era dus tineretul bovin , peste dealul Geroasa mai erau 450 Ha de pășune…

Căminul cultural din Piatra s-a construit la sfârșitul anilor 50. Pe 6 septembrie 1950  prin  Legea nr.5 au fost desființate județele și au apărut raioanele. Acolo trebuia să fie sediul raionului Zimnicea. Au fost discuții cum că nu există cale ferată la Piatra, etc. și s-a renunțat la plan …Căminul cultural din Piatra era  dotat cu sala de ședințe, biblioteca, scenă cu 600 de locuri pe scaune. Interesant este faptul că, după ce s-a renunțat la plan,  Căminul Cultural din Zimnicea și Căminul Cultural din Piatra au avut același proiect:                                                             

Complexul Comercial Piatra se construiește începând cu  1969 de către Întreprinderea de Construcții Teleorman.  Construcția la Complex se începuse în ‘69, au lucrat cât au avut bani, și, după aia , îl lăsaseră acolo, în paragină…cei de la ICT ( Întreprinderea de Construcții Teleorman) iar apoi , când au zis că vine Ceaușescu la Piatra, mi-au zis: pune mâna, scoate meseriașii , pentru că aveam 180 de meseriași, bine, nu te gândi acum că erau ultra-calificați… dar făceai treaba cu ei…ia și fă-l imediat, păi dacă vine tovarășul și-l vede, ce zice?

Observăm, din nou, în imaginile de mai jos același tip de proiect pentru cele două construcții din Piatra și, respectiv Zimnicea:

Imaginile de mai jos, care provin din colecția personală a domnului Cristi Mardale din Piatra Teleorman, ne amintesc despre cum era amenajată strada principală în centrul comunei în 1982. De asemenea, se poate observa celebrul scuar cu trandafiri de pe mijlocul străzii, precum și clădirea fostului internat al Liceului Piatra.

Liceul Piatra a luat ființă în 1962. Este amplasat vis-a-vis de biserică, pe fostul teren al boierilor Dumitrescu (Japonu). De altfel, și astăzi mai sunt unele anexe, magazii vechi- proprietate a moștenitorilor familiei boierești. Liceul dispunea de o clădire proprie cu etaj, 8 săli de clasa, și o sala destinată laboratorului. Internatul a funcționat până în anul școlar 1972-1973. Acea clădire, era fosta casă boierească și, din păcate, a fost demolată în anii 80 pentru a se construi un bloc de apartamente pentru nefamiliști cu 100 de locuri. Clădirea nu a mai apucat să fie construită… Fotografiile de mai jos provin dintr-o publicație a Liceului Teoretic Piatra, pe care le-am obținut prin amabilitatea domnului secretar al liceului, Cristian Stoica.


Prin hotărârea nr. 1733/1971 a Consiliului de Miniștri privind reorganizarea unităţilor agricole de stat  se înfiinţează pe dată de 3 ianuarie 1972 IAS Piatra din județul Teleorman prin divizare parţială a I.A.S. Turnu Măgurele.Spre deosbire de CAP care era  proprietate privată de grup iar IAS era propietatea statului în totalitate, pământ, utilaje.

SMA – Stațiunea pentru Mecanizarea Agriculturii

SMA- ul avea sediul într-o casă mică boierească – a lui Japonu, intrarea se făcea din strada principală pe o alee cu nuci, la ieșirea spre Lisa,  pe partea dreaptă vis a vis de clădirile IAS ului.  

Vasile Florea din Piatra Teleorman pe un tractor UTB U26 la SMT Ulmulet Teleorman care deserveau și CAP Piatra – 1965

“SMA-ul  ăla,  eu l-am obținut la Piatra, în 1970. Când s-au făcut Consiliile Unice Agro-industriale de Stat și Cooperatiste (CUASC) fiecare aveau câte un SMA. Dar,  la Piatra  nu se infiintase CUASC,  se făcuse Consiliu Intercooperatist – primul  la Piatra în 1969. Am vb cu V. Trofin și Nicolae Ștefan,  adjunct al ministrului de agricultură :
-Tovarăși ,  ne chinuim aicea!  Ne ducem tocmai la Ulmulet, nu e drum (amenajat), ne ducem peste câmp, dacă s-a stricat drumul trebuie să mă duc la Zimnicea,  să vin înapoi la Ulmulet…făceți-ne și nouă un SMA aici la Piatra! Suntem Consiliu Intercooperatist,  să nu avem și noi măcar un SMA aici, la Piatră? “Apoi Virgil Trofin (presedinte UNCAP și secretar CC cu Agricultură) stabilește împreună cu Nicolae Ștefan și inginerul Manciu – cel care răspundea de mecanizare la Ministerul Agriculturii, să se întâlnească a două zi să aprobe înființarea SMA Piatra în 1970. De aceea SMA ul era improvizat,  fără un sediu că lumea… 


SECȚIILE,  adică SMT (Secția de Mașini și Tractoare) erau ale SMA ului dar deserveau CAP urile. Erau trei:  

1. la intrare în sat dinspre Voievoda, imediat după Parcul de la Ciupercă

Aceelasi tip de construcție că cea de la Ciupercă -Piatra , a fost cândva și la una din intrările în orașul Roșiorii de Vede

2. la Scânteia și avea intrarea pe un drum de pământ care se continuă din curba drumului principal

3. la ieșirea spre Lisa pe partea dreaptă 

După unificare,  la CAP Piatra  aveam 45000 de tone de produse care trebuiau transportate la Zimnicea,  Alexandria sau la Roșiorii de Vede- numai cele care trebuiau să meargă acolo,  plus ale noastre. Și am făcut o documentație și am mers direct la București, la Ministerul Agriculturii.  Ministrul Angelo Miculescu l-a sunat pe Florescu de la MECAPA :


Miculescu: -Am aici un inginer tânăr, dornic de treabă,  haideți să l ajutăm și pe el…

Florescu: -Desigur! Nici o problemă, dar să-mi dați pământ!  
Predila:-Avem,  asta nu e o problemă,  avem 14 ha în curtea CAP ului Scânteia!
 

și așa s-a construit Baza de Recepție Piatra. În curtea CAP Scânteia….Nu le-am luat nici un leu chirie,  am avut reclamații  de la Căzănaru, de la mulți,  de parcă o duceam la mine acasă… “
Făcusem bază volantă de sfeclă la Octombrie Roșu…. Păi, ce făceam?  Încărcam o mașină cu sfeclă de zahăr în câmp,  și, dacă o trimiteam la Zimnicea la fabrica de zahăr,  pînă se întorcea, făceam o cursă pe zi,  așa, făceam patru curse pe zi… Descărcam acolo aranjam,  asiguram un stoc…Au fost niște vremuri… Nu existau probleme,  dacă vroiai să faci treabă erai ajutat!  Nu exista să vrei să faci ceva să nu poți să faci atunci pe vremea aia….dacă era ceva de făcut urgent puteai chiar să o iei și pe lângă lege,  în sensul că făceai lucrul respectiv și apoi obțineai hârtiile,  desigur,  nu era ceva grav, că, dacă făceai în favoarea ta, erai legat imediat.  Se făceau anchete erau destui cu reclamații,  scriau la Partid tot timpul Cazanaru, Găman (Inginer agronom la CAP Nicolae Bălcescu) etc…Dacă stăteai pînă găseai tu toate hârtiile, aprobările ,  trecea jumătate de an și nu făceai nimic…o făceam rapid și după aia hârtiile,  și veneau ăștia și ne anchetau….Am aranjat atunci și am rămas la Consiliului Intercooperatist,  că să nu se supere Cazanaru,  chiar am insistat să fie el președinte al CAP Piatra,  că el a fost primul președinte la unificare…după aia m-au scos din spital în noiembrie și m-au adus cu burta găurită (nr. Fusese în spital cu început de ulcer) când era degringolada mare la CAP,  ăia  nu ascultau de ei,  ei erau slabi, nu puteau să-i țină în mână pe ăștia… pe muncitori… Păi îți dai seama, el (n.a. Cazanaru) a avut un CAP ( n.a. Octombrie Roșu)  și nu-l ținea în mână,  dar păi când au venit toți ăștia fiecare cu obiceiul şi bordeiul (n.a. unificarea din ‘70)…dacă nu erai autoritar erai mâncat…. 

Dispensarul uman avea stomatologie,  pediatrie,  sala de naștere…. nu m-am zbătut,  tot așa pentru modernizarea dispensarului?,  căci doctorul Miron o abandonase; zicea că nu mai are bani să o țină…

-N-am ce să le dau să mănânce … se plangea doctorul…

-Păi, ce facem tovarăși?  Ditamai comuna cu IAS și CAP  și ne facem de râs? … Nu putem să ținem șapte opt femei care stau aici?

În Piatra, în 1969 erau 1100 salariați la o populație de peste 5500 locuitori. Am facut si asfaltul ala de pe soseaua principala… numai eu stiu cum, scoteam oamenii de la munca din camp si lucrau pe sosea…

Aveam două salvări-ambulanțe aprobate în Adunarea Generală,  una pe benzină și altă pe motorină. Chiar m-a felicitat Ceaușescu,  la Zilele Recoltei, la Alexandria.  În 1975, Teleormanul a obținut producții mari de grâu și porumb, fapt care a determinat conducerea superioară de partid și de stat să aleagă orașul Alexandria ca loc de organizare, în octombrie, a sarbatoarei “Zilele Recoltei”. S-a făcut masă mare cu lăutari, la pădure la Vedea, șapte prim secretari de județ președinți, vicepreședinți etc…  Tovarășul fusese înștiințat de Constantin Sandu – primul secretar de la Olt, nașul de cununie al lui Ceaușescu, că noi am implementat prima dată Acordul Global, Lică Bărbulescu la Scornicești și eu la Piatra.

Vizita lui Ceaușescu la Zilele Recoltei, Alexandria – octombrie 1975
Foto: revista Flacăra 1 nov 1975

Și eram acolo:

Sandu: -Auzi Nicule?  Uite, vezi copilul ăsta?  Are două ambulanțe aprobate la Adunarea Generală cu câte 450 de litri de benzină și respectiv motorină la Piatra, pentru Centrul de Permanență !
Ceaușescu:  – Sunt ale satului?  
Predilă
:  -Da.
Ceaușescu:  -Pe cine transportă?  Pe voi,  doamne ferește!  Este legal?  
Predil
ă:  -Da! Aprobate de Adunarea Generală.
Ceaușescu:  -Aprobăm! Nici nu se discuta! 
Păi, cum era să mă sancționeze că nu stă salvarea?  Păi lași omul să moară în sat că nu-i dai două găleți de motorină?…

Partea I Partea III Partea IV

Gallery | This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s