PIATRA-TELEORMAN în “Epoca de Aur” IV

După Adunarea Generală care s-a ținut pe 29 Februarie 1976 , seara, după ce m-am despărțit de Primul Secretar, m-a sunat ofițerul de serviciu, ca, a doua zi să fiu la 7.30 la tovarășul Manea Mănescu în birou!

M-am dus, nu am dormit deloc toată noaptea, era dur Mănescu, mă întrebam, “ce-oi fi zis mă?“, de mă cheamă ăsta? Nu mă puteam liniști!

–             Ai dormit mă, azi-noapte? (că mă văzuse după ochi că eram nedormit)

–              Păi, nu prea am dormit, ați plecat de lângă mine și nu mi-ați zis nimic…când am auzit că mă chemați așa intempensiv, nu prea am mai avut somn!

–              Ho, nu te mai speria așa, că cu ține nu am probleme că să te sperii, hai la mine în birou!

–              De astăzi, rămâi la Alexandria , nu mai pleci la Piatra!

–              (…) dar mai am pe acolo de rezolvat…

–              Lasă mă, te mai duci și pe acolo, le rezolvi…Eu nu mă mai înțeleg cu ăștia doi și nu mă lasă Tovarășul să-i dau afară că se crează animozități …

Pentru că,  în anul ăla, 1975 a fost  prima oară când au candidat doi pe un loc la Marea Adunare Națională.

 La Alexandria, au candidat Nisipasu  împotriva lui Mihăilescu – Directorul Direcție Agricole Alexandria și a ieșit Mihăilescu… după care a început “războiul” : UJCAP-ul cu Direcția Agricolă nu mai colaborau…erau în război permanent. UJCAP-ul Teleorman nu era unul oarecare, 80% din terenurile din Teleorman erau ale UJCAP 20% erau ale IAS-ului cu Stațiuni cu tot. Teleormanul avea 145 CAP-uri, 28 de AEI-uri plus două Asociații Economice de Stat Cooperatiste, un fel de parteneriat public-privat la vremea aceea.

Cred că eu, așa a fost să fie, eu venind cu cifre, experiență și producție în picioare, am fost propus la UJCAP datorită performanței.

Ne-a băgat pe toți în birou acolo, m-a prezentat:

El de astăzi este Vice-președinte la UJCAP, și este și consilierul meu , nu bugetat, dar e consilierul meu pe probleme de investiții în agricultură, industrie alimentară, apă și silvicultură plus, el vă va transmite, când eu nu ajung, nu pot, etc, sarcini care privesc agricultura, silvicutura, etc. Să nu aud că va simțiți lezați că voi aveți funcții mai mari. O să fie el mai mare decat voi, nu peste mult timp!

Eram colegi, nu le-am făcut rău, ne-am înțeles și am colaborat. Le-am zis: Măi, voi sunteți tâmpiți? Gata, acum discutăm între noi, nu mai vorbim nici cu ăia nici cu aia, mă chemați la voi când sunt probleme, că nu îmi cad “gradele” să vin aici, dar să facem o treaba serioasă, că am ajuns de poveste la București. Ne-am văzut fiecare de treabă și a fost bine.

M-am întâlnit cu tovarășul Nicolae Ceaușescu  de 28 de ori…de două ori am fost la el în birou…își amintește Gheorghe Predila.

Miercuri, 4 iunie 1986, Nicolae Ceaușescu face o  vizită de lucru în mai multe județe printre care și județul Teleorman. Secretar cu Agricultura pe jud. Teleorman,  inginerul Gheorghe Predila îl primește pe Ceaușescu la Roșiorii de Vede .

Ceaușescu trebuia să vină cu helicopterul. Primul punct de aterizare era pregătit la Purani.  Ploua foarte tare și, pilotul a zis că nu poate să aterizeze la Purani. A mai fost un punct de aterizare, punctul doi, la Laceni, spre Tatarasti, pe niște dealuri , erau și niște podgorii acolo, dar nici acolo nu a putut să aterizeze, ploua la fel de tare…Și al treilea punct era la Roșiorii de Vede…Eu mă certasem cu primul secretar de atunci, Gheorghe Matei, care mi-a zis : Dumneata mergi la Roșiorii de Vede, să fii acolo șef de punct, el sperând  că Ceaușescu nu mai ajunge și la Roșiori, că se va duce la primul punct, la Purani, unde era instalat acest prim secretar ca șef de punct…Cand am aflat ca tovarasul nu poate sa ajunga la primele doua puncte si ca vrea sa vina la Rosiori,  m-am interesat, am dat prin stație cu cei de la Direcția a Cincea sa vad  cum e vremea din jurul la Roșiori…  plouase foarte puțin și era chiar uscat.. Așa că aici, la Roșiori nefiind nimeni, eu fiind cel mai mare “in grad”pentru că primul secretar era la Purani, mai era o secretara la Roșiori, dar săraca, era foarte emoționată, s-a pierdut prin mulțime…am dat raportul tovarășului chiar sub palele elicopterului!

In centrul fotografiei: Nicolae Ceaușescu, în spatele-stânga tovarășului este Ion Dincă ( „Te-leagă” ), – prim-vice-premier , Mihalache -unul dintre cei doi consilieri ai lui Ceaușescu pe probleme de agricultură,  Silviu Curticeanu – specialist în drept, șeful cancelariei, Crizeanu Zamfir secretar pe probleme organizatorice,  la orășenesc la Roșiori de Vede, Paula Blaj – directoarea I.A.S. Roșiori de Vede și Negrea– șeful miliției județene Teleorman

În stânga fotografiei, tânărul Gheorghe Predila luând notițe de la tov. Ceaușescu.-

-Cam ce emotii crezi ca aveam?

Va era frică de el?

-Păi,cui nu îi era frică? Erau oameni care au făcut pe ei la propriu, au murit pe scaun lîngă el, deși el nu era un om rău, erau oamenii din jurul lui , căci nu știai când ieșeai de la el încotro o apuci…

M-am văzut cu el de 28 de ori , de două ori am fost la el în birou…

Cași aici în pozele de mai sus, el mă întreabă, eu îi răspund…

-Și nu se supăra dacă îi spuneați ceva ce nu îi convenea?

-Păi nu puteai să-i  spui, că trebuia să fii tâmpit!

Adică erați instruit să-I spuneți ce vroia el să audă?

-Nu domnule, trebuia să te orientezi…

Adică nu îl minteati genul făceați 10t la ha și lui îi spuneați că ați făcut 20 t…

-Nuuuu, păi pe urmă… avea o memorie de elefant! Dacă îi spuneai 20, peste o săptămâna, lua operativele și îți zicea: Păi de ce ai zis că faci 20 de tone și acum dai 8? Dă 20! Nu ai zis tu că faci 20? Erai terminat, băga ancheta pe ține!

A două zi,  ziarul România Liberă publica pe prima pagină:

Apoi, în ziar găsim o  poză  cu Gheorghe Predila și cu Nicolae Ceaușescu de la vizita de lucru din Roșiorii de Vede

Precum și un articol în care se descrie pe scurt vizita tovarășului la Purani după cea de la Roșiorii de Vede. 

Eu nu am făcut rău la nimeni, să știi, în atâția ani de muncă nu am luat bani la oameni. Nu i-am sancționat. Ah, că l-am certat l-am balacarit, l-am amenințat, dar pînă aici! Pentru că totdeauna m-am pus în situația lui. Dacă ăsta trăiește numai din salariul lui? Dacă îi mai iau și eu un 10-20% sancțiune, îi dau peste cap familia? I-o dau! Nu, lasă! Mai bine îi dau un șut în fund, că ăla nu se cunoaște.

Aș fi nedrept să nu fiu recunoscător oamenilor din Piatra. Pentru că ce sunt astăzi și cine am fost dupa ce am plecat la județ se datorează și lor, pietrenilor,  pentru că, practic, ei au fost rampa mea de lansare!

 Multumesc oamenilor de bine din comuna Piatra!

Dr. Ing. GHEORGHE PREDILA

Partea I Partea II Partea III

Pentru documentarea celor patru parti de interviu, am folosit documentatie si din surse externe:

Bibliografie:

1. Nicolae Ceauşescu a vrut să dărâme 252 de sate din Arges  V.M.

24 Iulie 2015

2. Declinul industriei din Teleorman 29 aprilie 2014,  de Elisabeth Bouleanu

3. Distrugerea satelor româneşti în arhivele Comitetului Central – Mihnea Berindei –

2009-06-30

4. Ionut HOROBA 02 ianuarie 2009  Gospodaria de Partid – “ferma” de lux a regimului comunist

5. Marian Petcu- Istoria Jurnalismului din Romania In Date – Enciclopedie

6.  http://articles.latimes.com/1990-03-04/news/mn-2534_1_small-villages

7. http://www.Totb.ro

8. http://www.Comunismulinromania.ro

9. http://www.Arhivelenationale.ro

10. Cronologicahttp://www.ebay.com/usr/sorinmargarit

11. Nicoleta Liliana Alexe –  BJ Teleorman.

Gallery | This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s