Două ore. Atât ne-a luat să umplem cu vârf o remorcă de tractor cu gunoaie strânse de pe ulița Căminului Cultural. Și nu am reușit sa strângem tot. Ne-ar mai fi trebuit inca vreo câteva remorci goale și mult mai multe perechi de mâini. Am înghesuit în saci negri tot felul de mizerii de la eternele sticle de plastic, conserve, cutii de bere, componente electronice și becuri până la plăpumi, chiloți (de fată), găini și câini morți înfășurați în celofan sau împachetați dubios în pungi duble de…plastic (desigur).
Cristi Stoica, Oana și Costel Demeter au rămas în parc să adune plasticele și cioburile din jurul băncilor și să mai informeze curioșii care încă nu aflaseră de ce ne-am adunat noi acolo…
Eu cu nea Nelu Aguciu, Fane, Adi Filip, Laurențiu, Dănuț Chera și tractoristul trimis de primărie am pornit pe strada Căminului.
La prima vedere, când am început sa adunăm, ni s-a părut că nu e cine știe ce, însă când am ajuns la colțul Căminului… a fost așa – ca într-un meci de box, în care cei doi se tatonează, se lovesc ușor și dintr-o data, de nicăieri, jap directa la ficat, noi, pe post de încasatori. Gunoaie pe sub ierburi.. Pe sub crengi uscate, greu de scos… Grămezi de Pet uri și toate cele…

– 90 de centimetri de la zidul căminului e al nostru. De aici încolo e spațiu privat. Nu avem ce face, nu putem intra…
– Păi, bine domnu’ primar, dar ăștia cum au intrat aici de au aruncat? Noi nu putem sa intrăm și sa curățăm? Credeți ca proprietarii ( moștenitorii boierului Dumitrescu sau alde Japonu cum este cunoscut în sat) s-ar supăra dacă cineva le-ar curăța terenul de gunoaie?
Gunoaie pe care nu ei le au aruncat acolo…
– Dar nici ei nu se îngrijesc cu împrejmuirea adăugă primarul … Și începe o întreagă discuție despre cum ar trebui sa fie, ce sa se facă, cum să se facă, amenzi și celor care arunca și celor care nu-și îngrijesc proprietatea etc…
Am fost întrerupți de doi copii pe biciclete care au oprit și ne au întrebat ce facem și dacă reparăm parcul.
Le-am explicat că avem o acțiune de voluntariat prin care noi vrem sa atragem atenția tuturor locuitorilor comunei, că dacă te implici, poți schimba multe și poți să faci mult bine comunității și ție însuți. Apoi le-am sugerat că ar fi frumos să ne ajute și ei, dacă nu au altă treabă evident…
Am fost plăcut surprinși sa auzim răspunsul lor fără ezitare DA.
Mihai și Ștefan, elevi în clasa a treia…I-am rugat să meargă în parc, la Oana să își ia fiecare câte o pereche de mănuși și veste reflectorizante, și… La treabă…

Între timp sacii erau burdușiți, remorca se umplea dar gunoaiele de pe fostul teren de fotbal al liceului nu scădeau… Am convenit cu primarul că acolo nu prea e de noi și că or să bage tractorul cu cupa luni. Ok, plecăm mai departe… Strângem tot de pe stradă, trotuare, șanțuri…

Ajungem aproape de pârâu unde, un cetățean nervos spărgea niște bucăți de acoperiș ondulat din azbest și le îndesa în craterele rămase în urma săpăturilor de la canalizare…
–Vreau să bag mașina în curte și nu pot de groapa asta! Încerca omul să-și justifice gestul, deși nimeni nu-i ridicase vreo întrebare…
– Uite, o țin acolo, arătând cu degetul o mașină parcată o casă mai la deal.

–Autogrederul e pe deal…face acolo și ajunge și aici îi replică primarul…fără să-l mulțumească însă pe om.
Nici unul nici celălalt nu au insistat și fiecare și-a văzut de ale lui…

Ajungem la pârâu.
Pe dreapta, pe un colț de pământ mărginit de drum și de pârâu e un loc deschis…câteva băncuțe, salcii pe malul apei, leagăne, balansoare, copaci și multă iarbă verde, loc ideal de picnic… O adevărată oază pentru locuitorii de acolo și nu numai. Toate astea se întâmplau numai la mine în cap. În realitate… am căzut iarăși de acord ca nouă ne-ar lua vreo săptămână să redăm luciul pârâului. A rămas iarăși că cei din primărie se vor ocupa și de această zonă și iar au început discuțiile despre cum/ce/când trebuie făcut …
Am adunat în mare și de la pârâu până am umplut bine remorca și ne-am întors
la parc unde am pus pe hârtie cam ce credem noi că ar fi nevoie neapărat de schimbat în comuna noastră. Despre ele, într-o postare viitoare!